La clinica stomatologică Dental Progress boala parodontală (parodontoza) poate fi tratată! În funcţie de gravitatea afecţiunii parodontale, tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical.
Afecţiunile gingivale (gingivită şi parodontopatia) sunt o problemă frecventă, care poate cauza pierderea danturii. Cu cât sunt descoperite şi tratate mai devreme, cu atât mai mari sunt şansele de a evita complicaţiile. Prin urmare, vă recomandăm să acordaţi atenţie gingiilor sângerânde sau inflamate şi să nu amânaţi vizita la medicul stomatolog.
Despre Parodontologie
Inflamația gingiilor sau gingivita apare atunci când pe dinți se formează placa – o peliculă aderentă de bacterii și resturi alimentare. Dacă nu o îndepărtați periodic, placa se adună rapid la marginea gingiilor, acolo unde se întâlnesc dinții cu gingiile, formând treptat depozite dure de tartru. Acesta irită și inflamează gingia, dându-i un aspect umflat și roșu și făcând-o să sângereze când vă spălați. Ignorând problema, riscați să rămâneți fără dinți la un moment dat. Gingiile sângerează și din cauza unei proaste nutriții, mai ales o lipsă de vitamina C. Mai multe tulburări distincte ce sunt legate de parodontiu sunt denumite colectiv „boli parodontale”. Bolile gingiilor sunt reprezentate de infecții bacteriene ale țesuturilor și osului ce înconjoară și susțin dinții. Cele mai frecvente dintre acestea sunt gingivita și parodontoza. Gingivita este o boală care afectează doar gingia (țesutul care înconjoară dinții). Bolile gingiilor sunt progresive și se întind sub linia de inserție a gingiei, afectând țesuturile de suport ale dinților și osul, astfel apărând parodontopatia.
Ce este parodontoza?
Reacția gingiilor este una dintre manifestările clinice ale parodontozei, boală ce debutează de obicei după vârsta de 30 de ani, evoluează în timp îndelungat și progresiv prin apariția sângerării la periajul dinților, gingii modificate la culoare, papile inflamate desprinse de pe dinți, dureri, senzație de prurit gingival, mobilitate dentară, retracții gingivale. Acesta este şi momentul în care se instalează hiperestezia dentară, cu dureri la baza dintelui la contactul cu ceva cald, rece sau dulce. Treptat, boala evoluează spre structurile profunde, gingia începe să se retragă alarmant de pe dinți, antrenând apoi și osul alveolar și, nu în ultimul rând, apar pungile parodontale. În timp, se poate ajunge la pierderea parţială sau totală a dinților. Cei mai predispuși la boli parodontale sunt fumătorii, persoanele mai în vârstă, persoanele care suferă de diabet, precum şi persoanele care au o lipsă a igienei orale. Sistemul imunitar joacă un rol de protecţie, dar nu întotdeauna poate compensa agresiunea microbilor aflați în pungile parodontale.
Conform statisticilor, incidența bolii parodontale a crescut în ultimii ani, ajungând la un procent alarmant, ea devenind „boala secolului“ în medicina dentară. Astfel, aproximativ 70% din populația globului suferă de diferite forme de afectare a parodontiului marginal, fie sub forme ușoare (simple sângerări gingivale, gingivite), fie sub forme severe (parodontoză cu avulsia progresivă a tuturor dinților).
Factorii favorizanți ai apariției bolii parodontale:
Boala parodontală reprezintă afectarea parodontiului, adică a sistemului de susținere a dintelui, reprezentat de țesuturi moi și țesuturi dure. Un rol determinant în agravarea afecțiunii odată apărute îl are placa bacteriană, de fapt bacteriile ce o populează. Prezenţa plăcii bacteriene, factorul primar în etiologia bolii parodontale, este un biofilm natural, un sistem ecologic aderent la suprafața dinților, dar și în alte zone din cavitatea orală: suprafețele protezelor fixe, suprafețele obturațiilor, aparatelor ortodontice, implanturilor. Este un biofilm cu o structură complexă, tridimensională, într-o continuă dinamică, mată, de culoare gălbuie sau cenușie, contrastând cu suprafața lucioasă a smalțului, acumulat mai ales în arii retentive, precum șanțuri și fosete, spații interdentare, marginea gingivală. Numărul total al bacteriilor din placa subgingivală este de 2 ori mai mare în stare de boală comparativ cu starea de sănătate. Din punct de vedere structural, este alcătuită din bacterii atașate la un substrat organic, cu legături complexe atât între ele, cât și între ele și substrat, formând un biofilm stratificat. Alături de bacterii, la nivelul plăcii dentare se află și celule epiteliale și leucocite.
- Igiena deficitară
- Inflamația gingiei
- Carii netratate
- Obturații incorect adaptate
- Lucrări protetice vechi
- Malpoziții dentare
- Tulburări hormonale
- Boli endocrine și de metabolism
- Fumatul, consumul de cafea, alcool
- Stres, imunitate scăzută, stări biologice
Forme evolutive ale bolii parodontale:
Gingivita – prima fază a bolii, progresează foarte lent, putând fi greu identificată la început. Igienizarea corectă a cavității orale, un periaj corect și folosirea mijloacelor auxiliare de curățare a danturii și cavității orale pot duce la vindecare, întrucât gingia este perfect reversibilă.
Parodontita superficială – apare ca urmare a unei gingivite netratate. Treptat, gingia se separă de dinți, formându-se șanțuri adânci, rădăcinile dinților devin vizibile, iar dinții se mobilizează. Între gingie și dinți se creează un spațiu, inflamația extinzându-se și la nivelul osului și al fibrelor ce susțin dintele fixat în os.
Parodontita profundă – reprezintă stadiul final al bolii în care țesutul de susținere al dintelui se distruge în grade variabile. În acest stadiu, dinții își modifică poziția, devin mobili și îngreunează masticația și fonația.
Parodontita agresivă – este o formă de parodontită prezentă la pacienții tineri, de obicei până în 30-40 de ani, care au o sănătate generală bună. Se caracterizează prin distrucția rapidă a epiteliului joncțional și prin distrucția osoasă.
Condiţii dentare asociate cu boli parodontale:
Diferite modificări ale dentiţiei şi sprijinul structurilor acesteia sunt frecvent asociate cu boli parodontale, incluzând restaurări defecte, trauma ocluzală, mobilitatea dinţilor, contacte anormale și iritații locale. Aceste modificări sunt, de obicei, vizibile pe radiografia dentară.
1) Trauma Ocluzală – Ocluzia traumatică determină modificări degenerative datorate presiunilor ocluzale care sunt mai mari decât toleranța fiziologică a structurii de rezistență a dintelui. Aceste leziuni apar ca urmare a unor defecţiuni cauzate de forţa ocluzală excesivă la nivelul dinților sau de către forțe normale exercitate asupra parodontiului compromis de pierderea osoasă. Pe lângă simptomele clinice cum ar fi mobilitatea crescută, uzura suprafețelor dentare, răspunsul neobișnuit la percuție, precum și o istorie a obiceiurilor vicioase, dovezile radiologice pot sugera o creștere a mobilității dinților, inclusiv lărgirea spațiului ligamentului periodontal, lărgirea laminei dura, pierdere de masă osoasă și o creștere a numărului și dimensiunii de trabecule. Alte sechele datorate ocluziei traumatice includ hipercementoza și fracturile de rădăcini. Cu toate acestea, ocluzia traumatică poate fi diagnosticată numai printr-o evaluare clinică. Ocluzia traumatică nu produce gingivita sau parodontita, ci afectează atașamentul epitelial.
2) Mobilitatea Dentară – Extinderea spaţiului ligamentului periodontal sugerează mobilitatea dinţilor, care poate rezulta din trauma ocluzală sau lipsa de suport osos ca urmare a pierderii însemnate de masă osoasă. Dacă dintele afectat are o singură rădăcină, alveola poate căpăta o formă de clepsidră. Dacă dintele are mai multe rădăcini, se poate observa lărgirea spațiului ligamentului periodontal la nivelul apexului și zonei de furcație. Aceste modificări rezultă atunci când dintele se mişcă în jurul unei axe de rotaţie, în jurul uneia dintre rădăcini. Lărgirea ligamentului periodontal rezultă din resorbția rădăcinii și a osului alveolar (lamina dura). În plus, imaginea radiologică a laminei dura poate apărea neclară și arată o densitate crescută (osteoscleroza). În unele cazuri, dacă trauma este extinsă, lamina dura nu poate fi observată. În cazul dinților pluriradiculari, osul interradicular poate fi redus în înălţime şi densitate, mai ales în cazul în care trauma a produs o mutare spre vestibular sau lingual a dintelui.
Parodontologie in Bucuresti
3) Contactele Deschise – În cazul în care fețele meziale și fețele distale ale dinților adiacenți nu sunt în contact, pacientul are contacte deschise. Această situație este dăunătoare parodontiului datorită potențialului crescut de depunere de resturi alimentare în aceste regiuni. Aceste resturi alimentare pot deteriora țesuturile moi și pot induce un răspuns inflamator ce duce la declanșarea bolii parodontale. Zonele cu contacte deschise și cu boală parodontală în stadiu incipient prezintă mai multă pierdere osoasă decât zonele cu contacte închise. Probleme similare pot urma în cazul în care există discrepanțe de înălțime a două creste marginale adiacente sau dinți „vârf”. Aceste condiţii sunt exemple ce relevă importanța aliniamentului corect al dinților în prevenirea bolii parodontale.
4) Factori iritativi locali – Factorii locali iritativi pot provoca sau pot agrava defectele parodontale. Depozitele de calculi previn curățarea eficientă a zonei și duc la progresia bolii parodontale. În mod similar, restaurările protetice prost adaptate pot duce și ele la acumulări de depozite bacteriene urmate de boala parodontală. De multe ori, radiografiile dezvăluie astfel de situații. Ocazional, coroanele au un contur insuficient și nu protejează gingia. Datorită traumei țesuturilor poate rezulta gingivita și parodontoza. Extracția celui de-al 3-lea molar este asociată cu o depunere mai mare de placă bacteriană pe suprafața distală a molarului 2 în comparație cu restul suprafețelor dentare ale molarilor.
Parodontita juvenilă
Parodontita juvenilă este o formă agresivă, dar destul de rară, a bolii parodontale, întâlnită la copii, adolescenţi şi adulţi tineri. Poate avea o evoluţie rapidă, în unele cazuri ducând la pierderea dinţilor. Prezintă trei forme de manifestare. Forma accidentală (incidentă) se identifică la copii cu mobilitate dentară de minimum 3 mm la unul, doi sau trei dinţi. Forma accidentală este de departe cea mai răspândită. Forma localizată afectează patru sau mai mulţi dinţi, în principal incisivii şi primii molari. În această formă, pierderea osoasă se corelează cantitativ cu cronologia erupţiei dinţilor: dintele care erupe primul (incisivii sau primii molari) sunt cei mai afectaţi de pierderea osoasă. Forma generalizată afectează aproape întreaga dentiţie, incluzând caninii, premolarii şi molarii secundari. Nu este sigur dacă forma generalizată a parodontitei juvenile este o formă evoluată a parodontitei juvenile localizate. La formele generalizate trebuie luată în considerare posibilitatea diagnosticării cu sindromul Papillon-Lefevre.
Parodontita severă la adulţi
La parodontitele avansate, pierderea osului este într-atât de avansată, încât dinţii prezintă mobilitate excesivă şi sunt în pericol de desprindere din cauza suportului insuficient. Pot fi prezente resorbţia osoasă orizontală extinsă sau defecte osoase verticale extinse. În cazul resorbţiei osoase moderate, leziunile depistate în timpul intervenţiei chirurgicale sunt mult mai avansate decât indică radiografia.
Elongarea coronară
Reprezintă augmentarea (creşterea) suprafeței coroanei dintelui prin diferite metode terapeutice. Aceasta se realizează fie prin metode ortodontice, fie prin metode chirurgicale. Indiferent de metodă, elongarea coronară reprezintă o metodă pre-protetică în realizarea planului de tratament, iar efectul final va fi acela al unei coroane dentare mai lungi, care se pretează unei reconstrucții protetice corecte, atât din punct de vedere funcțional, cât şi estetic.
Punga parodontală
Punga parodontală este un spațiu patologic ce se formează la nivelul parodonțiului, țesutul ce unește dintele de osul din jur. Într-o pungă parodontală nu mai există parodonțiu sănătos. Punga parodontală conține puroi, tartru, placă bacteriană. Punga parodontală este o manifestare a formei avansate de parodontoză.
Remodelare gingivală
Reprezintă o intervenție chirurgicală care are ca scop acoperirea zonelor expuse de la baza unui dinte sau implant dentar cu o grefă gingivală.
NOU !!! Metodă modernă de chirurgie cu rezultate excepţionale inclusiv în cazul dinţilor cu mobilitate.
Boala parodontală sau „parodontoza”, așa cum este ea cunoscută de cei mai mulţi pacienţi, este şi acum catalogată ca o afecţiune care nu se poate trata. La clinica stomatologică Dental Progress boala parodontală poate fi tratată! În funcţie de gravitatea afecţiunii parodontale tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical.
Dacă pungile parodontale au adâncimea mai mică de 4mm, în general, boala parodontală se poate trata medicamentos prin aplicarea unor soluţii medicamentoase la nivelul pungilor parodontale, după ce, în prealabil, s-a făcut un chiuretaj parodontal în câmp închis.
Dacă pungile parodontale sunt foarte adânci, tratamentul medicamentos nu mai este suficient. Acesta trebuie dublat şi de o intervenţie de chirurgie parodontală care constă în decolarea gingiei de pe os, la nivelul dinţilor afectaţi, şi eliminarea țesutului de granulaţie, iar apoi aplicarea unor substanţe de regenerare, dublată, în cazul defectelor osoase mari, şi de adiţie de os.
Dental Progress vă oferă:
- măsuri profilactice de prevenire a afecţiunilor gingivale
- tratarea cu success a gingivitelor şi a parodontopatiilor
- echilibrarea ocluzală a dinţilor parodontotici
- operaţii cu lambou
- chiuretaj subgingival
- Nou! – tratamentul cazurilor avansate de parodontoză prin operaţie cu lambou şi adiţie de os
- Nou! – metodă modernă de chirurgie cu rezultate excepţionale inclusiv în cazul dinţilor cu mobilitate.